a ramas din noi povestea noastra..

..doar atat.

concluzia dupa 3 seri consecutive de niste super concerte: suntem niste tristi. e superb sa vezi niste oameni adunati intr-un loc care sa fredoneze aceleasi melodii, iar timp de cateva minute sa observi disperarea tuturor de a fi fericiti. toti ne dorim sa fim fericiti, in traducere sa iubim si sa fim iubiti. si sa aratam asta. cel putin eu asta am simtit mai devreme.
de ce suntem tristi? pentru ca suntem mult prea mandri sa recunoastem lucrurile de care avem nevoie, pentru ca orgoliul nu ne lasa sa facem sacrificii, sa ne schimbam, sa lasam de la noi.. sa fim fericiti. suntem mult prea importanti ca sa si fim cu adevarat atenti la ce-i nevoie..


nu vom afla vreo data ce oare ne-a legat.


m-am simtit atat de bine cuprinsa de alte brate, privind un alt zambet si lasandu-ma sarutata de alte buze. in momentele astea realizez cate momente frumoase am pierdut timp de jumatate de an doar dintr-un orgoliu prostesc.

macar acum am decis ca vreau sa ma fac fericita. pentru asta cred ca voi avea nevoie totusi de ceva somn...