eat, pray, love.

ziua a inceput cu "anger and agony are better than misery", a continuat cu ideea ca citesc prea multa psihanaliza si ca e usor absurd gandul ca barbatilor le e frica de femei pentru ca ele ar vrea sa ii castreze. intr-un final am ajuns la "eat, pray, love".
nici ca puteam sa il vad intr-un moment mai potrivit. stiam de mult de el, vroiam sa vad, dar uite inca o dovada ca toate se intampla cand trebuie.


"Since I was 15 I’ve either been with a guy or breaking up with a guy. I have not given myself 2 weeks of a breather to deal with myself."

asta a fost fraza care mi-a ramas in cap. nu am mai fost singura de foarte mult timp. avand in vedere ca-s doar o pustoaica nu stiu exact daca se pun momentele in care am fost singura. in ultimul an si jumatate am fost eu in acelasi context cu cineva. eu cu cineva calm, eu cu cineva agitat, eu cu cineva care.. eu cu eu - nu. eu cu el, ea, ei, ele. chiar simt nevoia de eu cu eu. am mai zis lucrul asta, dar era ca un mod de autoaparare, crezand ca oricum nu as avea cu cine sa fiu. posibil ca nici acum nu as avea cu cine sa incep ceva nou, dar acum nici ca vreau. nu vreau pentru ca am obosit sa ma gandesc la mine legata de cineva, la mine in preajma cuiva, cum as reactiona pentru cineva, cum ar fi mai bine sau cum ar trebui sa ma controlez. vreau sa descopar exact ce-i cu mine, cam unde ma aflu si cu sa ajung unde vreau.
sunt convinsa ca daca ma concentram mai mult pe mine as fi aflat mai repede cam ce imi doresc de la viata mea. da, s-a schimbat lista in ultimii ani. am alte prioritati, alte asteptari. acum ma lupt cu zidul pe care l-am format in jurul meu. am reusit sa fac putin loc pentru oameni noi, incerc din rasputeri sa imi tin teama in frau, incerc sa nu imi mai creez noi obstacole aiurea si sa nu imi mai inchipui bazaconii despre mine. candva o sa ajung sa ma accept si plac. probabil ca de abia atunci va trebui sa ma mai gandesc la eu cu cineva.

pana acum eu cu cineva-ul era pe un termen limitat, cu cat mai putine drepturi. ultimul cineva m-a facut sa imi doresc mai mult, sa ma gandesc ca se poate sa fie si ceva mai serios de cateva luni, cateva prosteli, cate momente. sper sa imi amintesc mult timp momentul cand am ajuns "acasa" dupa jumatate de saw vazut, cum am sarit pe tine si nu am vrut sa te las sa pleci, cum m-ai facut fericita si cum am crezut ca va fi pentru totdeauna. momentul ala m-a facut sa cred ca se poate.



I need to change.