don't feel like cryin' no more.

stau in motul patului, cu beculetele de pe pereti aprinse, geamul deschis. miroase a iarno-vara. e frig, dar simt vara in vene, ii simt caldura. inca mai am sticlele de acum doua nopti in preajma.
m-am schimbat de cand a inceput nebunia blogului. am crescut, am invatat ca-s bune greselile, am invatat sa vorbesc, sa zambesc, sa trec peste, sa iert, sa accept.. nu le fac pe niciunele perfect, but i'll get there. incerc sa experimentez ceva nou.. increderea in mine. e ciudat. am inceput anul fara sa imi pun tone de intrebari, m-am dus cu vantul. nu stiu cat de bine va fi pe termen lung, nu stiu daca efectul va fi unul bun sau din potriva. dar, am douazeci de ani, cand ar trebui sa invat?
am ajuns la concluzia ca vrea o viata normala cand voi fi suficient de mare. vreau un barbat pe care sa-l astept acasa cu drag, un caine mare (alaturi de asta mic) si o patura pufoasa. pana acolo insa mai este. pana acolo de ce sa imi pun intrebari, sa-mi fac ganduri, planuri, vise..?
cea mai dura constatare a anului trecut a fost ca nu am stiut sa ma respect, sa tin eu la mine. normal ca m-am simtit singura si parasita daca nici macar eu n-am fost de partea mea. fiecare e responsabil pentru el.

anul 2012 va fi unul fericit, trebuie! rectific, in anul asta voi fi fericita. cinci ani au trecut, e cazul sa fiu eu.


imi place melodia, se pastreaza pentru momentele emo.